BLOG

M-am bucurat să văd susţinerea voastră în ultimele situaţii pe care le-am redat pe pagina mea. Aşa că mi-am propus să vă prezint periodic situaţii din culisele vieţii mele de agent imobiliar. Vă redau o situaţie recentă, care are legătură cu pandemia de coronavirus cu care ne luptăm toţi în această perioadă. Am de pregătit o documentaţie pentru vânzarea unei proprietăţi care e în precontract de dinainte de instituirea stării de urgenţă în ţara noastră. Urmează să semnăm vânzarea finală zilele acestea. Am trimis actele via email la notarul ales de cumpărător. În calitate de agent al vânzătorului, având în vedere că e în sarcina cumpărătorului să plătească taxele notariale şi este dreptul lui să aleagă notarul aşadar, colaboram de data aceasta cu altcineva decât echipa de profesionişti cu care lucrez de obicei.
Aşa că unul dintre obiectivele mele este să sun să mă asigur că au ajuns actele la notarul ales de cumpărător, că e totul în regulă, să îl asigur de disponibilitatea mea. La primul apel, îmi răspunde o secretară, care mă pune în aşteptare, mă pasează de la un număr la altul, şi după ce se termină turul, îmi răspunde că nu e nimeni în birou. Tace. Întreb: şi ce propuneţi să fac? Răspunde, urlând: să resunaţi în 5 minute.
Bun, mulţumesc şi zic că revin. Las să treacă mai mult de 5 minute, să se mai detensioneze lumea. Sun din nou. Din nou trec prin acelaşi tur de legături din telefon în telefon. Într-un final îmi răspunde cineva. Mă prezint, spun că le-am trimis din partea cumpărătorului domnul X actele pentru întocmirea documentelor de vânzare.
Răspunsul vine sec, înapoi: aşa, şi?
Continuu: am sunat să mă asigur că le-aţi primit…
Din nou: aşa, şi?
Confuză de un aşa hal de comportament, întreb: cu cine vorbesc? .
Vocea de la capătul celălalt al telefonului urlă în gura mare: SUNT CHIAR EU, NOTARUL! Cine sunteţi şi ce vreţi?
Uimită de atitudinea total nepotrivită, continuu: m-am prezentat la început cine sunt, înţeleg că în situaţia actuală toată lumea e mai stresată şi aş vrea să mă asigur că…
Vocea mă întrerupe din nou urlând: Ia nu mă certaţi dumneavoastră pe mine! Şi nu urlaţi la mine.
Zic: dumneavoastră urlaţi, eu vorbesc calm.
Continuă, cu vocea răguşită de nivelul ridicat tonului: sunaţi-mă când vă calmaţi!!!

Înţeleg că, din păcate, contextul pandemic actual poate fi o presiune foarte mare pentru mulţi dintre noi. Înţeleg că suntem, înainte de toate, oameni, şi e normal să ne fie teamă, să avem stări negative şi aşa mai departe. Ce nu pot să înţeleg este modul în care alegem să ne raportăm la situaţia prin care trecem. Haideţi să nu lăsăm teama să scoată din noi ce e mai urât. Haideţi să încercăm să fim mai înţelegători şi mai oameni. Doar aşa cred că vom reuşi să supravieţuim vremurilor în care trăim.

P.S. Acelora dintre voi care poate nu ştiu, notarul public este o autoritate care are, conform Legii notarilor publici din România, „îndatorirea de a avea un comportament demn în exercitarea funcției”. De asemenea, aceeaşi lege include şi sancţiuni pentru aceia dintre notari care denotă „comportament și atitudine necorespunzătoare în exercitarea activității profesionale; orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârșită în exercițiul funcției ori în legătură cu aceasta sau în afara exercițiului funcției”.

P.S.2 Se pare că notarul a crezut că eu eram chiar rudă cu domnul X, cumpărătorul, şi nu pricepea de ce îl sunasem. Putea cere lămuriri totuşi pe un toc adecvat. Mai grav, având în vedere că, dacă înţelesesem că îl sun în calitate de client al lui, atitudinea e şi mai deplasată, mai ales că eu îl şi renumeram în acest context pentru serviciile lui.

P.S.3 Autorităţile noastre ne recomandă să ne păstrăm calmul în această perioadă dificilă pe care o traversăm. Stresul nu ne ajută cu nimic, dimpotrivă, ne face rău atât nouă, cât şi celor cu care interacţionăm.

Să fim cu toţii bine, aveţi grijă de voi!
Vă îmbrăţişez cu drag,
Olivera Carson, agent imobiliar
sursa pozei: https://www.express.co.uk/news/uk/614983/being-angry-woman-in-workplace-doesnt-pay-men-allowed-gender-pay-gap